Investim...investim in oameni sentimente, ne ascultam instinctele care ne ajuta sa-i alegem, uneori asa e dat sa fie ni-i alege destinul, muncim ani intr-o relatie care intr-un final se pierde... totul e ras de la temelii doar cu o fraza sau un cuvant... ca intr-un cataclism nuclear si doar un sentiment de desertaciune si tradare ramane in adancul sufletului...
De ce?
De ce trebuie sa pierdem timp din viata noastra pentru ca asemenea nenorociri sa se intample. Cine nu a avut parte de asemenea tratament macar odata in viata???
Oricum ai face nu e bine, nu te ridici la inaltimea lor chiar daca intotdeauna esti foarte vigilent, mergi cu frana trasa si opresti de nenumarate ori pe dreapta ca sa-i mangai si sa le rostesti cuvinte frumoase. Toate acestea sunt in zadar pentru ca la un moment dat constati ca ai facut un sacrificiu care nu merita desi tu ai crezut cu incapatanare ca merita.
Si cel mai dureros este atunci cand tii la omul respectiv, te-ai atasat prea mult pentru ca aveai impresia ca impartaseati aceleasi lucruri, gandeati la fel... Copilarii!
Concluzia este una singura.
Calatoria prin aceasta viata este scurta. Indepartati supararile, certurile si vesnicile nemultumiri si pretentii ale lor. Separati-va daca puteti si cat de repede puteti! Aduceti linistea in sufletul vostru!
After all my possessions had been burned, God gave me the wisdom to return to Jerusalem. - Shmuel Y. Agnon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu